Păi, are. Ortodoxia are şi ea un papă, mai vechi decât toţi papii şi patriarhii din lume. L-a avut dintru început, şi-l va avea până la sfârşitul vremurilor. Este acelaşi papă pe care l-au chemat şi toţi apostolii lui Hristos. Duhul Sfânt, Duhul înţelepciunii şi înţelegerii, Duhul mângâierii şi puterii lui Dumnezeu – El e adevăratul papă al Bisericii lui Hristos din veac şi până în veac, neînlocuit şi neschimbat, nevotat şi necontestat, fără înaintaş şi fără urmaş. Iar în ceea ce priveşte faptul că apostolii L-au recunoscut pe Duhul Sfânt ca verhovnic şi papă al lor, există din fericire un document scris – scris chiar de mâna lor. La primul lor sinod, din Ierusalim, apostolii au scris vestitele cuvinte: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” să fie aşa şi pe dincolo (Fapte 15, 28). Evident, apostolii L-au pus pe Duhul Sfânt înainte şi mai presus de sine. Înainte de acea întrunire şi de oricare alta, Lui i se rugau, pe El îl chemau, Lui i se supuneau necondiţionat. Oare nu fac astfel până în ziua de astăzi mai-marii Bisericii Ortodoxe? De câte ori se adună în sinod, ei îşi aduc aminte în primul rând să-L cheme pe infailibilul lor papă, pe Duhul Sfânt; pe Acesta Îl cheamă cu frică şi cutremur înainte de începerea a tot lucrul, şi Lui i se supun necondiţionat. Dar nu numai mai-marii bisericeşti, ci şi mai-marii lumeşti din ţările ortodoxe, miniştrii şi aleşii poporului, dintotdeauna au purces mai întâi la chemarea Sfântului Duh, şi cu asta au început lucrarea lor sinodală sau parlamentară. Acelaşi lucru l-au făcut şi-l fac mai-marii din învăţământ. Ştiţi că la începutul anului şcolar ei merg cu elevii lor să Îl cheme pe Duhul Sfânt. Şi Atotbunul, Atotputernicul şi Atotînţeleptul Duh Sfânt toate le îndrumă, toate le întăreşte, toate le insuflă: şi Biserica, şi statul, şi educaţia. Şi stăpâneşte tot şi toate, nu prin forţă, ca un dicatator pământesc, ci ca un tată – prin înţelepciune şi dragoste. El ne şi este tată prin botezul cu care suntem botezaţi. Iar dvs. ştiţi că în greceşte cuvântul „papa” înseamnă părinte, tată. Aşadar, în înţelesul corect din punct de vedere istoric şi moral Duhul Sfânt este tatăl nostru, este papă al nostru. Şi la ce i-ar mai trebui Bisericii Ortodoxe încă un tată, altfel spus papă? Oare nu ne-a preîntâmpinat şi Însuşi Domnul Hristos să ne ferim de papii – taţii – pământeşti? El ne-a poruncit acum 19 veacuri: „Şi tată (a se citi: papă) să nu chemaţi vouă pe pământ, că Unul este Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 23, 9).
Pace dvs. şi sănătate de la Dumnezeu!
Sfântul Nicolae Velimirovici
“Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi” vol. 1
Răspunsul Sfântului Nicolae Velimirovici către un savant ortodox care l-a întrebat de ce Ortodoxia nu are şi ea un papă
17 vineri Feb 2012
Posted in AMAGIRILE ZILELOR NOASTRE
Daca este importanta si parerea mea, atunci spun, ortodocsi nu au un papă, pentru ca fiecare ortodox in parte se crede a fi un PAPĂ. Ca sa zic asa, am ajuns la o concluzie, ortodoxa fiind, nu au nevoie de papa pentru ca ei sunt insasi BURICUL PAMANTULUI. Probabil comunismul a implementat acest efect asupra acestei religii! Nu am sa uit niciodata, un preot ortodox ma intreba, suparat fiind pentru faptul ca auzise dansul ca un telolog ortodox imi facea la acea vreme curte, imi zice din varful limbii:
- Stii ce inseamna ortodoxismul?
I-am raspuns simplu, nu, dar stiu ce insemna sa fii OM. Parintele era suparat pe mine ca auzise dansul ca acest telog cu care eram prietena era in relatii de prietenie cu o fata virtuoasa din biserica ordotoxă, era inca virgina la 28 ani. Scriam pe un link de literatura roman din diaspora cate o cugetare, facem si unele traduceri din engleza in romana pentru revista. Pana si in America se auzise cum eu o NEMERNICA atentez la barbatul promis de biserica virtuasei romance ortodoxă. Romanul din diaspora ma dete afata din revista, ca de, uite eu PACATOASA, eram alesa de teolog in detrimentul virtuoasei. In final am reusit cumva sa pun punct prieteniei cu telogul, vazad cat de viespi se facusera unii parinti ortodocsi. Zilele trecute aflai ca s-au casatorit cei doi, telogul si virtuoasa, acum de curand, si sigur iata este gravida in 4 luni. M-au dat afara de pe un link romanesc unde eram de folos, pentru ce? Deci curvuştencele exista peste tot, a fi gravida in fata altarului si cu capul sus, nu cred ca concorda cu religia ortodoxa, poate doar cu pilele si relatiile din interiorul bisericii.
@ sTANCA pOPA
imi pare rau pentru tine, Din ce scrii se simte ca mai tii la teologul tau.
Ca sa vezi cat de frumoasa e Ortodoxia nu mai privi la greselile, defectele, pacatele pe care le fac oamenii ortodocsi, adica noi astia toti… Nu pune semnul egal intre crestinul ortodox, care poate fi un pacatos din cap pana-n picioare si Ortodoxie.
Priveste-i pe Sfintii ortodocsi, asculta-i pe ei, urmeaza sfatul lor, roaga-te lor si vei simti din plin cat iti va ajuta asta.
Sfintii, in urma rugaciunii te pot ajuta sa intalnesti un alt teolog, cu si mai multe calitati decat a avut cel de care a trebuit sa te desparti. Promit sa-i rog si eu.
Si, legat de ce spui tu “a fi gravida in fata altarului si cu capul sus, nu cred ca concorda cu religia ortodoxa”- da, cred ca toti preotii si-ar dori ca toti pe care-i cununa sa fie ca la carte, adica amandoi feciori (si la suflet si la trup)…
Poate ca mireasa aceea gravida din fata altarului, tine capul sus, dar sufletul ii poate fi plecat, frant de durerea constientizarii pacatului. Si durerea asta, Dumnezeu o vede si iarta pacatul si continua sa iubeasca omul. Uite asta-i una din frumusetile Ortodoxei la care sa privesti si de care sa-ti amintesti.
Dumnezeu sa-ti ajute! pa.